Saklikent, cel mai mare canion din Turcia, se întinde pe aproximativ 18 kilometri și are pereți ce ajung până la 300 de metri înălțime. Situat într-un parc național, acest loc spectaculos este cunoscut și sub denumirile de „Valea ascunsă" sau „Orașul pierdut".
Chiar și în cele mai însorite, calde și relaxante locuri, ne simțim atrași uneori de pericolul întunecat și rece. Această atracție, combinată cu frumusețea uluitoare a peisajului, care îți umple rapid galeria foto a telefonului, explică în parte popularitatea defileului Saklikent, potrivit CNN.
Saklikent se află în apropierea „Coastei turcoaz" din sud-vestul Turciei, o frumoasă porțiune din Marea Mediterană, unde majoritatea călătorilor sunt decantați din avioane și mai mult sau mai puțin zac pe țărm pentru o săptămână sau două înainte de a pleca acasă.
Unii oameni se aventurează în interiorul țării unde, după mai puțin de o oră de condus, dau peste una dintre marile minuni naturale ale Turciei - o deschidere înaltă și îngustă într-o stâncă abruptă din care se revarsă apele albastre ale unui râu înghețat care coboară din Munții Taurus.
În timpul verii, Saklikent este un magnet pentru turiști și excursioniști care se adună în partea sa inferioară aglomerată pentru o bălăceală distractivă în cascadele sale reci, un kebab pe malul apei, o scurtă admirație a versanților abrupți ai canionului și apoi o plimbare pe râu într-un tub de cauciuc.
Chiar și pentru adulți, avertismentele sunt grave. Cei care parcurg mai mult de un kilometru în amonte fără un ghid și echipament adecvat "se confruntă cu un risc ridicat pentru siguranța vieții”.
De asemenea, vizitatorii sunt îndemnați să poarte pălării de protecție, care pot fi închiriate, deși puțini o fac. Pantofii adecvați sunt o necesitate și sunt, de asemenea, oferiți spre închiriere, dar orice încălțăminte potrivită pentru a urca pe stânci și a trece prin apă și noroi va fi suficientă.
După câțiva kilometri de mers pe jos, traseul intră în ceea ce pare a fi o cameră în care singura cale de a înainta este să te cațeri pe o serie de cornișe stâncoase dificile, adesea cu apă curgând peste ele, și să mergi prin bazine adânci și reci.
Acesta este punctul despre care avertizau semnele.
Saklikent se află în apropierea „Coastei turcoaz" din sud-vestul Turciei, o frumoasă porțiune din Marea Mediterană, unde majoritatea călătorilor sunt decantați din avioane și mai mult sau mai puțin zac pe țărm pentru o săptămână sau două înainte de a pleca acasă.
Unii oameni se aventurează în interiorul țării unde, după mai puțin de o oră de condus, dau peste una dintre marile minuni naturale ale Turciei - o deschidere înaltă și îngustă într-o stâncă abruptă din care se revarsă apele albastre ale unui râu înghețat care coboară din Munții Taurus.
În timpul verii, Saklikent este un magnet pentru turiști și excursioniști care se adună în partea sa inferioară aglomerată pentru o bălăceală distractivă în cascadele sale reci, un kebab pe malul apei, o scurtă admirație a versanților abrupți ai canionului și apoi o plimbare pe râu într-un tub de cauciuc.
Chiar și pentru adulți, avertismentele sunt grave. Cei care parcurg mai mult de un kilometru în amonte fără un ghid și echipament adecvat "se confruntă cu un risc ridicat pentru siguranța vieții”.
De asemenea, vizitatorii sunt îndemnați să poarte pălării de protecție, care pot fi închiriate, deși puțini o fac. Pantofii adecvați sunt o necesitate și sunt, de asemenea, oferiți spre închiriere, dar orice încălțăminte potrivită pentru a urca pe stânci și a trece prin apă și noroi va fi suficientă.
După câțiva kilometri de mers pe jos, traseul intră în ceea ce pare a fi o cameră în care singura cale de a înainta este să te cațeri pe o serie de cornișe stâncoase dificile, adesea cu apă curgând peste ele, și să mergi prin bazine adânci și reci.
Acesta este punctul despre care avertizau semnele.
„Valea ascunsă” nu este lipsită de riscuri
Aici se întorc majoritatea oamenilor. Cei care decid să meargă mai departe sunt sfătuiți să apeleze la unul dintre ghizii care pot fi adesea găsiți aici așteptând să ia clienți. Nu este necesar să aveți unul, dar poate fi util pe acest teren potențial înșelător.
„Știm unde este prea adânc sub apă și unde sunt toate locurile periculoase", spune Kadir Suyabatmaz, unul dintre ghizii canionului, pentru sursa citată.
„Vedem multe accidente, a trebuit să scoatem oameni cu picioarele rupte".
Mergând mai departe cu ghidul Demirel în frunte, este ușor să înțelegi de ce. Pereții de stâncă vertiginoși care apasă de fiecare parte și apa curgătoare de pretutindeni fac ca drumul să fie destul de stresant chiar înainte de a trebui să te târăști printr-o cascadă, căutând prinderi pentru mâini sau picioare.
Demirel indică frânghii ascunse și oferă impulsuri pe secțiunile mai abrupte. De asemenea, ne indică rute sigure prin bazine de înot. În cele din urmă, traseul intră în ceea ce pare a fi o peșteră mare, clar sculptată de forțe titanice de-a lungul a milioane de ani și presărată cu bolovani gigantici.
Se vede lumina zilei în față și, după o ultimă cățărare pe stânci și o bălăceală într-o ultimă piscină puțin adâncă, drumul se termină.
O mică cascadă îi răsplătește pe cei care reușesc să ajungă aici și, de asemenea, o intrare joasă în peșteră care face aluzie la mai mult în față - deși este imposibil să mergi mai departe. Partea superioară a canionului poate fi explorată, dar nu de aici.
Este nevoie de aproximativ o oră pentru a ajunge în acest punct - o călătorie care uneori este înfricoșătoare, dar este pe cât de antrenantă, pe atât de revigorantă. Drumul de 30 de minute înapoi este la fel de palpitant, cu multe dintre aceleași provocări în sens invers.
Întoarcerea treptată la căldură și soare se simte ca un tur al victoriei, mai ales atunci când ajungi la mulțimea de lângă intrare, dintre care majoritatea nu vor cunoaște niciodată adevăratele secrete ale Văii Ascunse.
