Mai poate avea vreun secret un preparat tradițional? Da! De această dată, nu vorbim despre vreo modificare recentă adusă rețetei clasice, ci de un mod de preparare ce făcea furori acum foarte mulți ani, aplicat de cele mai iscusite gospodine. Află, din rândurile de mai jos, cu ce să înlocuiești apa în care pierb sarmalele.
O rețetă veche de zeci de ani face iar furori în rândul românilor
Câteodată, dacă ne dorim să facem o schimbare ce să îmbunătățească gustul unui preparat tradițional, savurat de generații întregi de români din toate colțurile țării, nu trebuie să apelăm doar la sfaturile și trucurile apărute recent, ci putem să ne întoarcem în trecut, inspirându-ne din modul de preparare la care apeleau gospodinele acum zeci de ani, pe vremea străbunicilor noastre.
Cel mai bun exemplu: sarmalele. Nu există român care să refuze o porție, sunt nelipsite de pe mesele oamenilor de sărbători sau la cele mai importante momente din viață – nuntă, botez, aniversări. De-a lungul timpului, rețeta clasică a trecut printr-un șir lung de schimbări.
O rețetă inedită, ce făcea furori în România interbelică, a fost descrisă de un avocat renumit vremii. Păstorel Teodoreanu era un nume important în București, celebru nu doar pentru profesia sa principală, dar și pentru scrierile sale. A fost un scriitor apreciat al acelor timpuri, câștigându-și faima datorită epigramelor, satirei și glumelor pe care le făcea.
Cum se preparau sarmalele în perioada interbelică
Era un iubitor al mâncărurilor tradiționale și al vinurilor de soi. Păstorel Teodoreanu a scris și o carte despre domeniul gastronomiei numită ”Gastro no mice”, în paginile cărei se regăsește și o rețetă de sarmale.
”Preparația începe prin opărirea foilor de varză proaspătă cu borș. Sarmalele se fac numai cu vârful foilor. Tocătura se face din carne de bou de la coadă și carne de porc grasă. Se taie carnea în bucăți mici și se trece o dată prin mașină. Se trece apoi a doua oară prin mașină și se adaugă: un miez de pâine înmuiat în lapte, sare, piper, puțină ceapă tăiată foarte mărunt și prăjită în unt, puțină verdeață tocată mărunt (pătrunjel și mărar) și două ouă bine bătute.
Cu această compoziție se învelesc sarmalele, care nu trebuie să depășească în dimensiune o nucă de mărime mijlocie. Meșteșugul executantului constă în potriveala umpluturii. Ea nu trebuie să fie nici prea strânsă în foaia de varză (plumb), nici prea în voie (se desfac sarmalele).
Se pune pe fundul unui vas un strat de varză tăiat fin și deasupra se așează sarmalele, presărând printre ele boabe de piper negru. Deasupra sarmalelor, alt strat de varză tăiată fin. Pe straturile de varză se pot pune (nu-i indispensabil) felii de roșii și chiar ardei verde.”, descrie Păstorel Teodoreanu rețeta în cartea sa.
Cu ce se recomandă să înlocuiești apa în care fierb sarmalele
În cartea scrisă de Păstorel Teodoreanu se dezvăluie și cu ce să înlocuiești apa în care pierb sarmalele. Acesta recomandă vinul, borșul, însă cea mai bună aromă va fi dată dacă sunt puse la fiert în zeamă de carne, până când lichidul scade la jumătate din cantitate.
După ce se iau de pe foc, sarmalele de țin într-un loc răcoros. A doua zi, se adaugă în vas, peste ele, vin și bulion și se mai pun o dată la cuptor, până când se rumenesc frumos deasupra.
