Ienuparul seamana cu bradul, dar frunzele sale sunt mult mai ascutite. Acest conifer produce fructe care sunt in realitate conuri fructificate. Puterea acestora este miraculoasa, ele fiind folosite pentru a trata mai mult de o suta de afectiuni.
Proprietatile terapeutice ale fructelor de ienupar au fost cunoscute inca din Antichitate, fiind folosite mai intai de egipteni si de romani. Fructele mature proaspete sau uscate au fost utilizate din toate timpurile pentru proprietatile lor diuretice. Multi specialisti au urmarit efectele curelor de durata cu ienupar, in vindecarea diferitelor boli interne.
Rezultatele acestor cure sunt deosebit de favorabile in tratarea unui mare numar de afectiuni:
– boli renale (litiaza renala, cistita cronica, poliurie, uremie, albuminurie, hidropizie, uretrita gonococica, prostatita, edeme renale) datorita proprietatilor diuretice, antiseptice si dezinfectante. Efectul vindecator creste in cazul combinarii fructelor de ienupar cu herba de coada-calului si matase de porumb;
– boli pulmonare (bronsite cronice si acute, catar pulmonar, raceli, tuse, infectii pulmonare, fluidizarea secretiilor bronsice, TBC pulmonar) ca urmare a efectelor expectorante, antitusive, bactericide, sudorifice si bronhodilatatoare;
– boli ale aparatului digestiv (afectiuni gastrointestinale, hepatita, pancreatita, ciroza hepatica, ascita, dischinezie biliara, litiaza biliara, colici, enterocolite, crampe stomacale, balonari, diaree, dizenterie, vome, anorexie, hemoroizi, helmintiaza), la care eficienta tratamentelor este datorata proprietatilor stomahice, gastrice, carminative, astringente, antispastice, aperitive, eupeptice si tonice. Pentru a mari eficienta se adauga o lingurita de pulbere de cretisoara si coada-racului, care sunt puternic astringente si absorbante;
– tulburari nervoase (nevroze, alergii, migrene, depresii psihice, stari angoase, anxietate) pentru care o cura de durata mai mare poate avea efecte psiho-stabilizante si anxiolitice;
– dereglari cardiovasculare (hipertensiune arteriala, ateroscleroza, bradicardie) in care actioneaza cu insusiri hipotensive si depurative la nivelul sangelui;
– boli reumatismale cu actiuni in spondiloza, lumbago, artroza si guta;
– afectiunile metabolice (diabet zaharat, obezitate, celulita, dereglari hormonale, inclusiv retinere de apa in tesuturi, generata de folosirea pastilelor anticonceptionale) sunt tratate prin cure cu fructe de ienupar;
– in bolile canceroase, curele cu boabe de ienupar, repetate de doua-trei ori pe an, cu pauze de sapte zile intre ele, actioneaza, cu rol adjuvant, in combaterea limfomului malign Hodgkin, in cancere genitale, pulmonare si dermatice, avand si efecte stimulatoare asupra sistemului imunitar.
Infuzia sau decoctul din boabe de ienupar (doua lingurite fructe uscate la 200 ml apa) din care se iau patru linguri pe zi, cu efecte vindecatoare in:
– afectiuni renale, vezicale si genitale, litiaza renala, edeme renale la picioare, colici nefritice, cistite, infectii renale, in combinatie cu cozi de cirese, matase de porumb, frunze de mesteacan, radacini de patrunjel si de urzica vie pentru a intensifica actiunea diuretica si antiseptica;
– boli digestive (ascita, ciroza, hepatita cronica sau acuta, colite si enterocolite, aerofagie, dispepsii de fermentatie, excitarea sucurilor gastro-intestinale, fortificarea aparatului digestiv, marirea poftei de mancare);
– afectiuni pectorale, gripa, guturai, bronsita cronica si acuta;
– stari reumatismale, spondiloza, guta;
– eliminarea toxinelor si curatirea sangelui din organism prin efecte depurative si sudorifice, intr-o cura de primavara cu adaus de urzica vie si papadie.
Uleiul eteric de ienupar, luat in doza de doua-patru picaturi puse pe zahar, de trei ori pe zi, intr-o cura de trei saptamani, are efecte dezinfectante, diuretice si spasmolitice la nivelul cailor renale, digestive si respiratorii, indeosebi in litiaza urinara, cistite, dispepsii, icter, fermentatii, balonari, anorexie, bronsite.
Tinctura de ienupar, preparata din 20 g fructe uscate si macinate puse la macerat in 200 ml alcool 400 timp de 10-14 zile, se strecoara si se consuma cate 20 picaturi, pe stomacul gol, de trei ori pe zi, in combaterea unor boli cum ar fi litiaza renala (mai ales urica), cistita, nefrita, pielonefrita, uretrita, infectii genito-renale cu infrabacterii le Chlamidya sau stafilococi, hepatita cronica, pericardita si obezitate.
Vinul de ienupar se prepara din 50 g fructe uscate si macinate care sunt tinute doua saptamani la macerat in 750 ml vin alb si 250 ml alcool 700; se consuma zilnic cate trei paharele de 50 ml, la mesele principale, avand efecte diuretice si fortifiante in inflamatii ale cailor urinare, litiaza renala, edeme cardiorenale, steatoza hepatica si splenica, tuse rebela, astm si guta.
In tratamentele interne cu preparate din ienupar se impun unele precautii in stabilirea dozelor si a duratei de aplicare la bolnavii care sufera de nefrita acuta, inflamatii renale si blocaj renal precum si la femei gravide.
Tratamente externe
– infuzie sau macerat din fructe pentru clatirea gurii dupa mese si pentru frectii pe pielea capului in scopul intaririi radacinii firului de par;
– tinctura din fructe (10 g fructe uscate macerate 10 zile in 100 ml alcool concentrat) pentru frectii in dureri reumatice;
– fumigatii cu fructe uscate pentru combaterea raguselii, laringitei si faringitei;
– macerat din frunze uscate de ienupar, cu amestec de coada-soricelului si rozmarin (in parti egale), se tine 8-10 zile in alcool 400 si se foloseste la frectii pe pielea capului pentru combaterea caderii parului;
– bai cu decoct din frunze folosit in caz de guta, eczeme si plagi infectate.
– bai cu decoct din ramuri (3 kg ramuri, 200 g fructe la 10 litri apa) care se adauga la apa de baie cu efecte deosebite in afectiuni neuromusculare, astm bronsic, stimularea circulatiei periferice, edeme, reumatism, articulatii tumefiate, guta, ulceratii cutanate suprainfectate, psoriazis, acnee, furunculi;
– otetul din fructe (150 g fructe bine zdrobite) se obtine prin macerare in 200 ml alcool 500 timp de 4-5 zile, dupa care se adauga un litru otet de vin; se continua macerarea inca 7-8 zile si se fac frectii pe corp, seara la culcare, in cazul starilor febrile;
– uleiul esential este folosit, ca atare sau in amestec cu glicerina sau cu ulei de migdale (100 ml), pentru a fi aplicat pe afectiuni dermatice (eczeme, ihtioza). Sunt eficiente si inhalatiile cu ulei esential (5-10 picaturi) intr-un vas cu apa clocotita care fluidifica secretiile bronsice si au efecte favorabile in tuse, gripa si guturai;
– extractul uleios de ienupar se obtine prin fierberea timp de doua-trei ore pe baia de apa a unui amestec, in parti egale, din fructe zdrobite de ienupar si ulei de floarea-soarelui; se foloseste la frectii (doua-trei ori pe zi) in caz de reumatism, lumbago si nevralgii dureroase, dupa care se dilueaza folosind 10 ml ulei la un litru de alcool.
– alifia de ienupar se foloseste la ungerea pe abdomen si picioare in caz de ascita, edeme si boli de piele (repetat zilnic timp de o saptamana).
Sursa: ziarullumina.ro
