Catre sfarsitul anilor 80, televizorul la romani era in primul rand un obiect de mobilier, daca ne gandim la cele doua-trei ore de emisie zilnica. Pentru copii, desenele animate erau un rasfat de week-end si atat, daca nu prindeai televiziunea bulgara.
In lumina descoperirilor facute de pediatrii americani, abordarea televiziunii in comunism pare sa fi fost involuntar corecta: copiii mici nu au ce cauta in fata televizorului. Ca parinte, sigur stii ca singura activitate prin care un copil poate fi linistit (a se citi imobilizat) pentru o perioada lunga de timp este privitul la tv. “Il conving sa manance numai in fata televizorului / Se uita la desene si asa am si eu timp sa mai respir un pic / sa fac curatenie / sa fumez o tigara / sa gatesc / sa vorbesc la telefon” – sunt texte pe care le aud frecvent, spuse de parinti, bunici sau bone. Cutia cu imagini este prezenta chiar si in gradinite, cu scop declarat de “calmare a copiilor inainte de somnul de pranz”.
“Televizorul este pentru creier ceea ce reprezinta o mancare gata mestecata pentru stomac: nu mai simti savoarea” – dr. Sanda Gancevici, medic pediatru.
Creierul se dezvolta pe masura ce il folosesti. Televizorul e ca o mancare gata mestecata: nu-i mai simti savoarea, spune medicul pediatru Sanda Gancevici pentru MedLive.ro. Rezulta ca, in dezvoltarea cognitiva a copilului, vizionarea programelor tv face mai mult rau decat bine. Un amplu studiu publicat anul trecut in revista americana Acta Paediatrica, realizat de prof. Dimitri Christakis, pediatru la Seattle Children’s Research Institute si Universitatea din Washington, releva ca, cel putin pana la varsta de doi ani (ideal trei), un copil nu ar trebui sa se uite deloc la televizor.
In primii doi ani de existenta, creierul isi tripleaza dimensiunea, de la o medie de 333 grame pana la 1 kg. Cresterea in dimensiune are legatura directa cu stimularea externa si primele experiente de viata. Imaginile luminoase cu succesiune rapida obosesc creierul copilului, agitandu-l, nelinistindu-l. Secvente audio stridente, montaje rapide, flash-uri puternice, toate acestea supra-stimuleaza un creier in plina dezvoltare, indica prof. Christakis.
Trei concluzii ale studiului:
1. Programele educationale pentru televiziune destinate celor mici intarzie dezvoltarea limbajului.
Telespectatorul-copil priveste, asculta, dar nu interactioneaza cu alti vorbitori, nu vorbeste, nu isi exerseaza limbajul propriu, sau o face gresit.
(O cercetare citata de Christakis: un grup de copii cu varste cuprinse intre sapte si 16 luni care au urmarit DVD-uri speciale pentru bebelusi. Ei cunosteau mai putine cuvinte decat copiii care nu urmarisera astfel de programe.)
2. Copiii de varsta scolara care au urmarit frecvent programe tv in primii doi-trei ani de viata dau randament mai slab in testele de memorie si citire; se constata de asemenea un deficit de atentie si o mai slaba concentrare.
Cititul presupune un efort mai mare, un efort de imaginatie, in timp ce privitul unor imagini este mult mai comod. Exprimarea unui copil de varsta scolara poate fi mai saraca, iar receptarea unor informatii poate deveni dependenta de existenta imaginii. Sunt in derulare studii privind legatura cu ADHD.
“Televizorul este pentru creier ceea ce reprezinta o mancare gata mestecata pentru stomac: nu mai simti savoarea” – dr. Sanda Gancevici, medic pediatru.
Creierul se dezvolta pe masura ce il folosesti. Televizorul e ca o mancare gata mestecata: nu-i mai simti savoarea, spune medicul pediatru Sanda Gancevici pentru MedLive.ro. Rezulta ca, in dezvoltarea cognitiva a copilului, vizionarea programelor tv face mai mult rau decat bine. Un amplu studiu publicat anul trecut in revista americana Acta Paediatrica, realizat de prof. Dimitri Christakis, pediatru la Seattle Children’s Research Institute si Universitatea din Washington, releva ca, cel putin pana la varsta de doi ani (ideal trei), un copil nu ar trebui sa se uite deloc la televizor.
In primii doi ani de existenta, creierul isi tripleaza dimensiunea, de la o medie de 333 grame pana la 1 kg. Cresterea in dimensiune are legatura directa cu stimularea externa si primele experiente de viata. Imaginile luminoase cu succesiune rapida obosesc creierul copilului, agitandu-l, nelinistindu-l. Secvente audio stridente, montaje rapide, flash-uri puternice, toate acestea supra-stimuleaza un creier in plina dezvoltare, indica prof. Christakis.
Trei concluzii ale studiului:
1. Programele educationale pentru televiziune destinate celor mici intarzie dezvoltarea limbajului.
Telespectatorul-copil priveste, asculta, dar nu interactioneaza cu alti vorbitori, nu vorbeste, nu isi exerseaza limbajul propriu, sau o face gresit.
(O cercetare citata de Christakis: un grup de copii cu varste cuprinse intre sapte si 16 luni care au urmarit DVD-uri speciale pentru bebelusi. Ei cunosteau mai putine cuvinte decat copiii care nu urmarisera astfel de programe.)
2. Copiii de varsta scolara care au urmarit frecvent programe tv in primii doi-trei ani de viata dau randament mai slab in testele de memorie si citire; se constata de asemenea un deficit de atentie si o mai slaba concentrare.
Cititul presupune un efort mai mare, un efort de imaginatie, in timp ce privitul unor imagini este mult mai comod. Exprimarea unui copil de varsta scolara poate fi mai saraca, iar receptarea unor informatii poate deveni dependenta de existenta imaginii. Sunt in derulare studii privind legatura cu ADHD.
3. Un copil de circa 14 luni poate imita ceea ce vede intr-un material filmat, insa invata mult mai multe dintr-o experienta reala.
(Studiul dat ca exemplu: copii care au invatat chineza mandarina de la un vorbitor nativ, mai eficient decat grupul comparativ de copii care a urmarit doar imagini filmate ale aceluiasi vorbitor).
Studiul profesorului Christakis cuprinde date publicate in alte 78 de studii realizate intre 1983 si 2008.
DezAcordul parental
Parintii ar trebui sa acorde o atentie sporita efectelor televizorului, si vorbim aici inclusiv despre dezvoltarea in plan social a copilului. Ei sunt cei care pot influenta decisiv o dezvoltare sanatoasa: mai multa miscare, o alimentatie echilibrata, ghidarea copilului catre parcuri si locuri de joaca, spre carti interesante sau lecturi usoare, jocuri constructive.
In conditiile in care, cel putin in SUA, copiii sunt pusi in fata televizorului inca de la varsta de cateva luni, vorbim de un grup demografic cu potential imens de exploatare. Companii precum Baby Genius sau Baby Einstein (mai cunoscut in Romania) promoveaza puternic programe educationale video ce ar trebui sa accelereze dezvoltarea cognitiva a bebelusului. (Ce parinte nu si-ar dori ca fiul sau fiica lui sa exceleze?) Beneficiile promovate de aceste companii nu sunt sustinute insa de studii medicale, publicatii stiintifice etc.
Academia Americana de Pediatrie descurajeaza vizionarea programelor tv in primii doi ani de viata, dar numai 6% din parinti urmeaza acest sfat.
Nu exista date oficiale cu privire la conduita parintilor romani.
In Franta, Guvernul a introdus din vara anului 2008 reguli clare menite sa protejeze sanatatea si dezvoltarea copiilor in fata efectelor negative ale programelor tv.
Televiziunea, jocurile video sau internetul, au capacitatea de a genera dependente puternice. Viata sociala are de suferit, indiferent de varsta celui dependent.
Un alt pericol este mesajul erotic, care stimuleaza imaginatia copiilor si contribuie la o maturizare precoce din punct de vedere sexual. Lipsa asociata a unor informatii avizate poate duce la dezechilibre in perioada pubertatii si adolescentei, o intelegere vaga a sexualitatii, protectiei, limitelor.
Cateva sfaturi pentru parintii responsabili
Copilul nu are nevoie de televizor in camera. Sunt mari sanse ca el sa se uite la televizor in timp ce ar trebui sa se odihneasca (sau sa isi faca temele). In plus, poate fi expus unui continut neadecvat, mai ales daca nu ai control parental asupra grilei de programe.
Utilizarea televizorului in timpul meselor ca instrument de distragere a atentiei este total contraindicata (in cazul bebelusilor). In cazul copiilor sau adultilor, rontaitul in fata “cutiei cu imagini” este cel mai scurt drum catre kilogramele in plus.
Dincolo de efectele psihice, privitul la tv este o activitate statica. Incurajand sedentarismul, poate duce inclusiv la obezitate infantila. Intarzie dezvoltarea motorie a copilului, care la aceasta varsta isi construieste musculatura, indemanarea etc.
Daca totusi copilul tau se uita la tv, cel mai indicat este sa fii langa el si sa il ajuti sa inteleaga ceea ce priveste.
Sursa: medlive.hotnews.ro
