Peștele, preferat de multe persoane în defavoarea cărnii de pui sau porc, pare să nu fie deloc o alegere inspirată. Până să ajungă în supermarketuri, peștele traversează în jur de patru țări de pe două continente, informează BusinessMagazin și b1.ro.
Chris Elliot, profesor în siguranța alimentară la Universitatea Reginei din Belfast , povestește ce se întâmplă cu peștele prins în țările nordice, care, de multe ori, ajunge și pe mesele românilor.
Se știe că țările nordice şi Rusia domină industria mondială a pescuitului. Aici, pe vapoarele-fabrici, peștele este eviscerat. Apoi duc peştii în altă ţară. Cea mai mare parte a operaţiunilor de tranşare se întâmplă în China deoarece acolo angajează zeci de mii de femei ca să taie peştele. Apoi peştii sunt îngheţaţi în unităţi de 7,5 kilograme şi trimişi în Coreea de Sud, „deoarece are cele mai multe depozite frigorifice din lume”. Au depozite masive, de dimeniunea stadionului Wembley. Cumpărătorii se duc în Coreea de Sud, la fel şi traderii, care cumpără diferite cantităţi din diferite specii pentru a le vinde altor traderi, care vând mai departe către companii.
După ce peştele este cumpărat sub forma acestor grămezi, se pierde controlul lanţului de aprovizionare. Aşa că „peştele prins la câţiva kilometri de coasta de nord a Scoţiei a văzut China, Coreea de Sud şi probabil încă vreo două ţări”.
Elliott crede că provenienţa alimentelor va sta la rădăcina viitorului mare scandal privind consumul alimentar.
