Vitamina B1 (tiamina, aneurina) este esenţială pentru sănătatea fizică şi psihică, acţionând benefic asupra sistemului digestiv, nervos, la nivelul muşchilor şi al inimii. Tiamina, aşa cum mai este numită vitamina B1, joacă un rol important în metabolismul proteinelor şi glucidelor, în funcţionarea normală a sistemului nervos central,
a celui periferic, a aparatului digestiv şi a glandelor endocrine.
Proprietăţile vitaminei B1
Tiamina îmbunătăţeşte circulaţia sangvină, ajută la formarea sângelui, la metabolismul carbohidraţilor şi la producerea acidului clorhidric, substanţă cu rol important în digestie.
Pe lângă îmbunătăţirea activităţii cognitive şi funcţionarea creierului, tiamina oferă energie, prezentând importanţă în procesul de creştere, a poftei de mâncare şi a capacităţii de învăţare.
De asemenea, joacă un rol important în absorbţia intestinală a grăsimilor, favorizând depunerea glicogenului în ficat şi accelerând procesul de eliminare a urinei. Este indispensabilă în transformarea hidraților de carbon în lipide, mijlocind, astfel, obţinerea surselor suplimentare de energie.
Benfotiamina, forma hidrosolubilă a tiaminei
Benfotiamina, o formă hidrosolubilă a vitaminei B1, este prezentă, în mod natural, în sucul de usturoi zdrobit, ceapă şi praz, însă în cantităţi mici. Această formă se menţine în organism o bună perioadă de timp, oferind beneficii terapeutice extra, pe care vitamina B1 obişnuită nu le deţine.
Mai mult decât atât, benfotiamina poate fi chiar mai benefică decât tiamina, întrucât activează în organism enzima numită transkelotază, controlând efectele neplăcute ale diabetului. Astfel se produce înlăturarea derivaților din glucoză din celulele vasculare şi din celulele nervoase.
Tiamina este necesară
Tiamina este recomandată în tratarea a numeroase afecţiuni, precum: întârzieri în creştere, anorexie, digestie lentă, tulburări de sarcină şi alăptare, tulburări de ritm cardiac, colite, stres, iritabilitate, greaţă, oboseală, ateroscleroză, arsuri, nevrite, polinevrite, ‘’beri – beri’’, dureri, hemoragii cerebrale, tromboze, insuficienţă cardiacă, miocardite, boli infecţioase ale sistemului nervos, insuficiențe hepatice, algii reumatismale, gută, hepatite şi ciroză, etc.
Carenţa de vitamina B1
Carenţa de vitamina B1 poate duce la dezvoltarea ‘’beri – beri’’, o boală a sistemului nervos, foarte rară în ţările dezvoltate.
De asemenea, deficitul de vitamina B1 se poate manifesta prin constipaţie, oboseală, edeme, ficat mărit, amnezie, tulburări gastronitestinale, tulburări cardiace, respiraţie grea, lipsa apetitului, atrofie musculară, amorţirea mâinilor şi picioarelor, nervozitate, slăbiciune generală, pierdere severă în greutate, strabism, mers greoi, hipotensiune şi pareze.
Surse naturale de tiamină
Cele mai bune surse naturale de vitamina B1 sunt drojdia de bere, carnea de porc, ficatul de vită, cerealele integrale, seminţele de floarea – soarelui, gălbenuşul de ou, germenii de grâu, peştele, mazărea, tărâţele de orez, orezul brun nedecorticat, legumele uscate, cartofii şi fructele în coajă lemnoasă.
Alte surse sunt reprezentate de broccoli, năsturel, sparanghel, struguri, spirulină, alge, lucernă, rădăcina de brusture, seminţele de fenicul, iarba pisicii, urzică, pătrunjel, coada – şoricelului.
Doza zilnică recomandată
Pentru a fi utilizată în mod eficient, vitamina B1, măsurată, de regulă, în miligrame, trebuie luată împreună cu acidul folic şi cu magneziul.
Prin prepararea termică a alimentelor, tiamina poate fi distrusă cu uşurinţă, motiv pentru care este recomandată gătirea în abur, şi nu fierberea în apă a acestora.
Doza zilnică recomandată de vitamina B1:
→ La copii: 0,4 – 1,2 mg.
→ Adolescenţi şi femei: 1,3 mg.
→ Subiecţii de sex masculin: 1,5 mg.
Dozele sunt mai ridicate în caz de sarcină, alăptare, alcoolism cronic.
Precauţii
Nivelul de tiamină din organism poate scădea în urma administrării antibioticelor, fenitoinei, sulfamidelor şi contraceptivelor orale.
De asemenea, aproape toţi alcoolicii au deficit de vitamina B1, deoarece alcoolul inhibă stocarea.
Proprietăţile vitaminei B1
Tiamina îmbunătăţeşte circulaţia sangvină, ajută la formarea sângelui, la metabolismul carbohidraţilor şi la producerea acidului clorhidric, substanţă cu rol important în digestie.
Pe lângă îmbunătăţirea activităţii cognitive şi funcţionarea creierului, tiamina oferă energie, prezentând importanţă în procesul de creştere, a poftei de mâncare şi a capacităţii de învăţare.
De asemenea, joacă un rol important în absorbţia intestinală a grăsimilor, favorizând depunerea glicogenului în ficat şi accelerând procesul de eliminare a urinei. Este indispensabilă în transformarea hidraților de carbon în lipide, mijlocind, astfel, obţinerea surselor suplimentare de energie.
Benfotiamina, forma hidrosolubilă a tiaminei
Benfotiamina, o formă hidrosolubilă a vitaminei B1, este prezentă, în mod natural, în sucul de usturoi zdrobit, ceapă şi praz, însă în cantităţi mici. Această formă se menţine în organism o bună perioadă de timp, oferind beneficii terapeutice extra, pe care vitamina B1 obişnuită nu le deţine.
Mai mult decât atât, benfotiamina poate fi chiar mai benefică decât tiamina, întrucât activează în organism enzima numită transkelotază, controlând efectele neplăcute ale diabetului. Astfel se produce înlăturarea derivaților din glucoză din celulele vasculare şi din celulele nervoase.
Tiamina este necesară
Tiamina este recomandată în tratarea a numeroase afecţiuni, precum: întârzieri în creştere, anorexie, digestie lentă, tulburări de sarcină şi alăptare, tulburări de ritm cardiac, colite, stres, iritabilitate, greaţă, oboseală, ateroscleroză, arsuri, nevrite, polinevrite, ‘’beri – beri’’, dureri, hemoragii cerebrale, tromboze, insuficienţă cardiacă, miocardite, boli infecţioase ale sistemului nervos, insuficiențe hepatice, algii reumatismale, gută, hepatite şi ciroză, etc.
Carenţa de vitamina B1
Carenţa de vitamina B1 poate duce la dezvoltarea ‘’beri – beri’’, o boală a sistemului nervos, foarte rară în ţările dezvoltate.
De asemenea, deficitul de vitamina B1 se poate manifesta prin constipaţie, oboseală, edeme, ficat mărit, amnezie, tulburări gastronitestinale, tulburări cardiace, respiraţie grea, lipsa apetitului, atrofie musculară, amorţirea mâinilor şi picioarelor, nervozitate, slăbiciune generală, pierdere severă în greutate, strabism, mers greoi, hipotensiune şi pareze.
Surse naturale de tiamină
Cele mai bune surse naturale de vitamina B1 sunt drojdia de bere, carnea de porc, ficatul de vită, cerealele integrale, seminţele de floarea – soarelui, gălbenuşul de ou, germenii de grâu, peştele, mazărea, tărâţele de orez, orezul brun nedecorticat, legumele uscate, cartofii şi fructele în coajă lemnoasă.
Alte surse sunt reprezentate de broccoli, năsturel, sparanghel, struguri, spirulină, alge, lucernă, rădăcina de brusture, seminţele de fenicul, iarba pisicii, urzică, pătrunjel, coada – şoricelului.
Doza zilnică recomandată
Pentru a fi utilizată în mod eficient, vitamina B1, măsurată, de regulă, în miligrame, trebuie luată împreună cu acidul folic şi cu magneziul.
Prin prepararea termică a alimentelor, tiamina poate fi distrusă cu uşurinţă, motiv pentru care este recomandată gătirea în abur, şi nu fierberea în apă a acestora.
Doza zilnică recomandată de vitamina B1:
→ La copii: 0,4 – 1,2 mg.
→ Adolescenţi şi femei: 1,3 mg.
→ Subiecţii de sex masculin: 1,5 mg.
Dozele sunt mai ridicate în caz de sarcină, alăptare, alcoolism cronic.
Precauţii
Nivelul de tiamină din organism poate scădea în urma administrării antibioticelor, fenitoinei, sulfamidelor şi contraceptivelor orale.
De asemenea, aproape toţi alcoolicii au deficit de vitamina B1, deoarece alcoolul inhibă stocarea.
Sursa: topremediinaturiste.ro
