Originea geografică a prazului rămâne incertă. Prazul (Allium porrum) este o rudă apropiată cu usturoiul rusesc, arpagicul chinezesc, ceapa şi leurda. Cu excepţia leurdei, prazul are iuţeala cea mai potolită din toată această familie. Prazul are două rude apropiate, „allium ampeloprasum” (usturoiul elefantului), care este cultivat pentru bulbi, şi „kurrat”, cultivat pentru frunze (în Egipt şi Orientul Mijlociu).
Ce trebuie să ştim când cumpărăm prazul?
Când alegeţi firele de praz trebuie să fiţi atenţi să fie ferme şi fine, fără pete, cu frunzele proaspete. Selectaţi prazul care are un diametru de 2-3 cm şi care nu este ofilit. Vârfurile trebuie să arate proaspete şi să nu fie decolorate.
Capătul rotunjit al bulbului poate însemna că leguma este prea matură, de aceea vă recomandăm să căutaţi capătul bulbului cât mai plat. Grosimea nu ajută la stabilirea frăgezimii lui, în schimb, cu cât este mai subţire, cu atât va fi mai aromat. Înainte de a pune prazul în frigider, tăiaţi orice frunză mai veştedă. Nu îl spălaţi şi nu îl tăiaţi în regiunea albă a legumei. Prazul răspândeşte un miros care poate fi absorbit de celelalte alimente. Este recomandabil să-l păstraţi într-o pungă, uşor strânsă în jurul lui, care reţine mirosul şi umezeala. Se păstrează până la o săptămână, în sertarul de legume al frigiderului. Prazul se poate păstra, de asemenea, şi în congelator. În acest caz, trebuie opărit câteva minute în apă clocotită, apoi trecut prin apă rece, lăsat să se scurgă şi pus într-o pungă. Dacă este gătit, prazul trebuie acoperit şi păstrat la frigider.
Este recomandabil să-l consumaţi în maximum două zile de la gătire.
Prazul, ca medicament
Nutriţioniştii spun că prazul are rol antiseptic, bacteriostatic, stimulează imunitatea, scade riscul cancerului de colon, prostată, de sân şi ovarian, are efecte laxative, este vermifug, emolient, are efect expectorant, diuretic, favorizează eliminarea toxinelor din organism, lubrifiază pereţii intestinali, grăbeşte evacuarea intestinelor, antiinflamator, antiseptic, carminativ, hipotensiv, stomahic, diuretic, expectorant, hipogliceminant, tonic şi vasodilatator.
De asemenea, prazul consumat ca atare sau decoctul din frunze poate ajuta la tratarea gripei, anginei, afecţiunilor cardiace, arterite, astmului bronşic, bronşitelor, traheitelor, laringitelor, constipaţiei, enterocolitelor, atoniei digestive, fermentaţiilor intestinale şi a altor tulburări digestive. În uz extern, sub formă de cataplasmă, compresă, spălături locale, planta ajută la vindecarea furunculelor, plăgilor, panariţiului, abceselor şi piodermitei.
Prazul, în cosmetică
Chiar dacă puţini o ştiu, prazul este folosit şi în cosmetică. De exemplu, cataplasmele din frunze de praz sunt recomandate în cazul tenurilor acneice şi cuperotice. Sucul de praz cu lapte sau zer se aplică pe ten contra pielii înroşite şi a erupţiilor feşei, iar din sucul amestecat cu miez de pâine se obţine o pastă care grăbeşte colectarea în abcese şi furuncule.
Mai mult, spun bătrânii, dacă puneţi la macerat în oţet o frunză de praz timp de 24 de ore şi o aplicaţi ulterior pe bătături sau alte zone întărite ale pielii, acestea vor dispărea „ca prin minune”.
Sursa: floaredetei.ro
